Vehiculele amfibii sunt mașini care pot circula atât pe uscat, cât și pe apă. Acestea au fost create inițial pentru a ajuta personalul militar să traverseze râuri, lacuri sau chiar mări.
Astăzi, vehiculele amfibii nu mai sunt destinate doar scopurilor militare. Aceste vehicule permit transportul cu ușurință al echipamentelor și personalului pe suprafețe expuse, cum ar fi zonele inundate și alte terenuri periculoase sau inaccesibile întâlnite în multe aplicații de inginerie și minerit.
Vehiculele amfibii pot fi utilizate atât pe drumuri, cât și pe căi navigabile, unde transportul pe roți nu ar funcționa eficient din cauza condițiilor de teren și a congestiei traficului.
Vehiculele militare amfibii reușesc să plutească și să se deplaseze pe apă prin aplicarea riguroasă a principiului lui Arhimede, bazându-se pe o carenă etanșă cu un volum mare de aer care permite greutății apei dezlocuite să egaleze sau să depășească greutatea proprie a vehiculului.
Această flotabilitate este menținută prin corpuri metalice sudate ermetic și sisteme de pompare a santinei, în timp ce stabilitatea în valuri este adesea asigurată de plăci de trim frontale care direcționează fluxul de apă sub vehicul.
Odată intrate în imersiune, propulsia este preluată de hidrojeturi sau elice dedicate, deoarece șenilele sau roțile își pierd aderența, deși unele modele utilizează mișcarea șenilelor pentru o propulsie rudimentară. Conform surselor precum Britannica, site-ul de inginerie HowStuffWorks și manualele tehnice de specialitate NATO (ATP), acest echilibru între masa blindajului și volumul de aer este critic pentru a preveni scufundarea, fapt care transformă practic un vehicul terestru într-o ambarcațiune temporară.
Sistemul de propulsie al vehiculelor amfibii funcționează prin transferul puterii de la motorul principal către dispozitive specializate pentru mediul acvatic, utilizând o cutie de transfer sau un ambreiaj secundar care decuplează parțial sau total transmisia terestră.
În momentul intrării în apă, forța motrice este direcționată către elice sau hidrojeturi, acestea din urmă fiind preferate datorită eficienței lor superioare în ape puțin adânci și a riscului redus de avariere.
Te-ar putea interesa și: O firmă privată locală țintește producția a 200 de vehicule blindate pe an, primele dezvoltate în țară după Revoluție. De ce nu este MApN primul client?
Hidrojeturile funcționează prin aspirarea apei prin grile inferioare și expulzarea ei cu viteză mare prin duze posterioare, acțiune care creează forța de reacție necesară deplasării, în timp ce direcția este controlată prin orientarea acestor duze sau prin cârme mobile.
Conform HowStuffWorks, unele vehicule mai simple utilizează mișcarea continuă a șenilelor dotate cu palete speciale pentru a „vâsli” prin apă, însă această metodă oferă o viteză mult mai redusă comparativ cu sistemele dedicate, care permit blindatelor moderne să atingă viteze de croazieră acvatică considerabile fără a compromite mobilitatea pe uscat.
Modelul Patria AMV (Armored Modular Vehicle) în varianta amfibie este unul dintre cele mai versatile vehicule 8×8 utilizate de forțele NATO, fiind recunoscut pentru echilibrul excepțional între protecție, mobilitate și flotabilitate. Conform specificațiilor tehnice furnizate de producătorul finlandez Patria Group și analizelor Janes Defence, vehiculul are o masă totală maximă de aproximativ 22 de tone, atinge o viteză de peste 10 km/h în apă cu ajutorul a două hidrojeturi posterioare și își menține stabilitatea chiar și la o masă de luptă considerabilă.
Această versiune este utilizată extensiv de armata Poloniei sub denumirea de KTO Rosomak, fiind apreciată pentru capacitatea de a traversa cursuri de apă fără pregătiri prealabile complexe și pentru faptul că protejează în același timp echipajul împotriva amenințărilor balistice moderate.

România va achiziționa 44 de vehicule amfibii americane AAV-7 pentru asalt. Acest model, supranumit „Amtrac”, este calul de povară al infanteriei marine americane și al multor aliați NATO, fiind proiectat special pentru a lansa trupe direct de pe navele de debarcare aflate în larg către țărmurile ostile.
Conform arhivelor tehnice ale U.S. Marine Corps și Britannica, acest vehicul pe șenile se distinge prin dimensiunile sale impunătoare și capacitatea de a transporta până la 21 de soldați echipați complet, având o carenă în formă de barcă ce îi asigură o stabilitate excelentă în condiții de mare agitată. Propulsia în apă este realizată prin două hidrojeturi puternice care îi permit să atingă o viteză de aproximativ 13 km/h, în timp ce pe uscat utilizează șenilele pentru a naviga pe terenuri accidentate cu viteze de până la 72 km/h.